- radiánţã
- s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radiánţei; pl. radiánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
radianţă — RADIÁNŢĂ, radianţe, s.f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafaţa unui corp şi aria acestei suprafeţe. [pr.: di an ] – Din fr. radiance. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RADIÁNŢĂ s. (fiz.) emitanţă.… … Dicționar Român
emitanţă — EMITÁNŢĂ, emitanţe, s.f. (fiz.) Radianţă. – Din fr. émittance. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EMITÁNŢĂ s. radianţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime emitánţă s. f., g. d. art. emitánţei; pl … Dicționar Român
cuantă — CUÁNTĂ, cuante, s.f. (fiz.) Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare e proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective. ♢ Cuantă de energie = cantitate determinată şi finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un… … Dicționar Român
teleradioterapie — TELERADIOTERAPÍE f. Radioterapie realizată prin plasarea sursei radiante la mare distanţă de pacient. /<fr. téléradiothérapie Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX TELERADIOTERAPÍE s.f. Radioterapie în care sursa radiantă este situată… … Dicționar Român
radiánt — adj. m. (sil. di ant), pl. radiánţi; f. sg. radiántã, pl. radiánte … Romanian orthography
absorbi — absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat … Dicționar Român
actinometru — ACTINOMÉTRU, actinometre, s.n. Aparat care serveşte la măsurarea intensităţii radiaţiilor electromagnetice din atmosferă. – Din fr. actinomètre. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98 actinométru s. n. (sil. tru), art. actinométrul;… … Dicționar Român
bolo — elem. energie radiantă, radiaţie . (< fr. bolo , cf. gr. bole, rază, săgeată) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
flux — FLUX, fluxuri, s.n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influenţa mişcării de rotaţie a Pământului şi a atracţiei Lunii şi a Soarelui. ♦ fig. Revărsare puternică,… … Dicționar Român
luminozitate — LUMINOZITÁTE, luminozităţi, s.f. 1. Însuşire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect şi strălucirea obiectului. ♦ (astron.)… … Dicționar Român